de dimineata… cu elemente de tragedie ascunsa.

de dimineata totsi is batutsi cu lueca in cap.
pe trotuar nu incap, zebre nu vad, rosu de verde nu deosebesc.
mai pe scurt, de dimineata, pe drum spre lucru, pe trei i-am… iertat.

Advertisements

Liga campionilor vs Politica

Bun… alegeri! Dar eu vreau să mă uit la fotbal. În direct, acasă.

Iar ăștia, Moldova1, cu drepturi exclusive, îmi arată persoane care vor frontiere ale Moldovei din 1859.

Vrei sa arăți alegeri, arată. Ești capabil doar de emisiuni de proastă calitate? Treaba ta. Dar dă-le voie altora sa arate ceea ce vreau eu sa văd.

Când ai sa începi, bosu, sa stimezi pe toți?

PS: Iar atunci când te hotărăști, totuși, să-mi arăți fotbal, învață, dragă, cum îi cheamă pe fotbaliști. Și dicția.. Nu uita despre dicție.

 

 

 

senru autobiografic

bem raQ
din rumce de cristal
la 2look

пьем водку
из хрустальных рюмок
у тулука

Descoperire a timpului.

Macar ca azi e vineri, maine o sa fie sambata.

Mercuri, 12 septembrie, 2010.

Leonid şi femeia lui

Leonid şi femeia lui.

Nuvelă psihologică, erotică, țărănească.

La sat îi mult de lucru tot timpul: găină, capră, porcu, și dacă, doamne ferește, mai ai și cal, mai dă doamne? A-apu de dimineață, de când nici soare răsărit, și până la iarnă: adă, du-te, șerbe, rânește, porăieste, grăunță, urluială, saci, căruțe, poloboace, la deal, la vale, la livadă, la lemne, la stână, pătlăgele și fasule, fân, fântâna, jiumere’n untură, coasă, toporu, sapa – toate se-nvârtesc împrejuru capului și-a picioarelor și nici timp de hodină, nici de boală, nici de moarte…

„Parcă ni-a fute”, cam urât, dar simplu și ferm ii trecu prin mintea lui Leonid. „Porcii parcă tac, copchiii, care cu jitălu, care la buruiană, care nu’ș’pi’uni… Baie am făcut nu demult, sâmbăta, da az de-aghe nercuri, dacă nu numărăm az și sâmbăta, de-aghe trii dzili o trecut… De lucru asa, să dzisi de doamne ferește parcă n-o pre fost, numa ieri oleacă la clacă la Andrii Chiron cu caii la amestecat lut cu baligă pentru sarai. Cam mult zahăr pune el în jun, iaca a meu jun ii bun, curat, ar trebui să mă‘ntăleg încă de-un poloboc…”.

Şi”, reveni Leonid, “eu, gospodari cu căruța, cu ogradă mare și-o tonă de făina-n pod, nu pot ca aiștia din kino? Nu sub ogheal noaptea, iarna, răpidi-răpidi, da frumos, lângă basein, cu muzică seva. Eu și n-am basein? Uiti, gâștele beu dintr-un scat de tractor plin cu apă. Apă? Apă! Si, n-am muzică? N-am televizor? Ş‘apu și dacă-i dziua? Nu ni-i rușine, tăt și am ii a neu. Şi n-are și s’băga lumea unde nu li șerbe oala”, își întări hotărârea Leonid, de parcă cineva chiar se băga unde nu-i fierbe oala.

– Iaca n-are șine s’băga în beși după borș acru, parcă-i confirmă și femei’sa, Liuba. Vocea-i răsună prin întreaga ogradă tare și armonios cu tot ce mișca acolo și i se paru lui Leonid ca niciodată dulce, ademenitoare.

Îi în cuhne”, se gândi Leonid, “tot nu-i rău”.

– Măi, fată dragă… Carolina! continuă mai înciudata Liuba.

– Am trimăs-o la țintirim după mere, nu tipa dijiaba, bărbătește, dar parcă mai moale ca de obicei pronunță intrând Leonid.

Într-adevăr, o găsi pe Liuba în cuhne la bucătărie, cam asudată, în prostelcă roșie, îmbrobodită ca o femeie încă tânăra, dar deja gospodină în toată puterea cuvântului, cu zeama abe-abe fierbând, aluatu odihnind în lighean mare, jimăltuit, tăiețeii înșirați pe juma’ de masă, iar Liuba însăși în dispoziție buna, oftând cam des, mornăind sub nas “mai întoarce doamne roata și făcăluind cu plăcintaru într-un-un pahar mujdei.

– Măi, Leunte, măi… Tu ai să-ni fași v-o dată mesorubca asta, măi? De când ti rog, și parcă turc ești, nu’nțăleji. Cuțitele nu-s ascu…

– Stai o oleacă, rosti încetișor Leonid.

– Si stai o oleacă, Leunța? De când ți-am spus de mesorubca? întoarse capu spre bărbat Liuba.

– Stai o oleacă, repetă mai rar și mai răgușit Leonid, cu zâmbet cam prostesc, ștergând mâinile de pantaloni și apropiindu-se de soție

– Leunte, te-ai tacnit? Si vrei? se uită mirat și straniu Liuba, ba la soț, ba la șoldu-și plin și tare, pe care cazu mana masivă a lui Leunte.

Leonid tuși încetișor, chiar timid, pentru a-și drege glasu.

– Ții minte kinou șela? Leonid strânse în cealaltă mana o țâță rotunda și grea. Așela..

– Si fasi, stricatule, covițai Liuba, se întoarse brusc și-l lichi cu sucitoru pe spate. Amuși când te-oi lichi cu un siutiori, ai sa știi.

Leonid fără sa se mai uite în ochii ei verzi, bulbucați, își îndreptă stângaci degetele spre nasturii halatului de baică, care-i acoperea trădător pieptu tremurător și zdravăn și mugind prin nas ca un vițel flămând, care-și caută vaca-mama, îi muscă scurt gura deschisă nedumerit. Liuba se uită unde i-i polonicu și, văzând că-i cam departe, îl mai trăsni o dată cu șiutioru.

– Precis că s-o țâcnit, relată convinsă femeia, dar parca mai cuminte, mai înțelegătoare, continuând, totuși, sa-i mai tragă șiutioare moderate, pe unde nimerea, așa, pentru orice eventualitate, ca o femeie de treabă, cumsecade și bine-crescută.

Leonid, primind una peste ceafa, pe-o clipa se liniști, se scărpină larg la ureche și mărturisi:

– Liuba, noi și nu sântem oameni? Noi și nu putem ca oamenii? Noi și nu putem sa fasim de asta.. dragoste.. săx, cum s-ar zișe?

Liuba smorcai uluita din nas, își sufla în prostelcă mușii pe care nu-i avea, tot cu prostelcă își șterse fata și fruntea și mornai:

– Leonea… Leonea, la mine șerbe zama Tu apa ai adus? Da lemne ai tăiet? Da porcu l-ai hrănit? Mesorubca nu lucrează, parcă-i turc, parcă nu’nțăleji…

– Liuba, fa, tu ‘ntaleji moldovenești? Eu ție despre iubire. Ca-n kinou șela.. Cu nemții.

– Dispri Stirlits?

– Care Stirlits, fa? Așela, la video, la cumatru…

– Tu te-ai tacnit cu tatu? mai preciză o dată Liuba. Si vrei, măi, de la mine?

– Vreu chiar aisi, pe masa…

– Care masa? Tu nu vedz ca-s înșirați tocmajii? Eu aiși mâncare fac, da nu nebunii de-a tale.

– Hai în alta parte, tresari bucurat de idee Leonid. Hai cu mine.

Liuba, ascultătoare își urma bărbatul în beși.

– Ei? cu voce de mare strateg întrebă Leonid.

– Si ei? Aisi ii frig și putem sa stricam borcanele.

– Da în pod?

– In pod ii colb și sioaresi.

-Bun, spuse Leonid, adăugă în gând un dumnedzău mă-tii și se porniră să-și studieze gospodăria.

In coteț la porci era murdar, la găini erau găini, cușca de câine era mititica, în gradina puteau sa-i vadă vecinii, sub nucari erau furnici, în vie parca mai era cum era, dar s-o’nceput ploaia.

– Ei hai si’n cuhne, singura a propus Liuba, cu ceva nuanțe de vinovăție în voce, dar s-a întors Carolina cu merele de la țintirim, iar peste puțin a venit și Ion cu o buturugă și doi saci de buruian, ca s-o’nceput ploaia.

Peste o bucată de ora s-au așezat cu toți la masa, la zeama cu găina feartă bine și o cana de izvar iute, sa nu răcească.

Grișa a venit mai târziu, ca ploaia-i ploaie, da jițălu trebuie sa pasca.

Tre de’ngropat

Omu daca moare, mai ghine de’ngropat.

C’apu putrezashti shi nu-i pre ghine.

In Akwarium

S-au întâlnit într-un Akvarium în ordinea care urmează:

Elvis Presley, Succubus, Hummer, Druidu, Valencia în deplasare (Ayala&Backham), Alba ca Zăpada, sora lui Aguilera, d.statistică, Tribu, Phanu, parlamentul mascat în melci, şi Creştinii. după ei strângea râsul Help, rob şi

CD-Writer

Castravet Dinu – Scriitor

Poezie despre Flashka cu Castravedz

Da-Da
Nu-Nu
Nu-Da
HuiNa

Poezie. hai ne.

Hai ne dezbrăcăm,
Haine dezbrăcăm.
Hai ne îmbrăcăm,
Haine îmbrăcăm.